Marele sfârSHIT.

Alerg setos după adevăr și dreptate

Dar îmi sunt deja demult furate

Caut curatul în arte și vin

Adevărul e - m-am dezvățat să le combin…

Am devenit prizonier a corpului lui

Privind în oglindă,ochi de statui

Urăsc ceea ce văd,urăsc ce-am devenit

Prea multe,speram că-mi era menit…

Urăsc ce-am devenit acum,

M-am oprit în al meu drum

Văd în jurul meu doar fum

Orizontul dispărut în consum…

Mă urăsc că nu mai citesc

Iar ochii mei zădarnic cerșesc

Din minte-mi cad opere vechi

Chiulesc prea des de la perechi…

Urăsc tot ce-am făcut,

C-am făcut prea puțin

Și El prea demult stă tăcut

Uit în grabă ce-am vrut să dețin…

Ard ca o stea căzătoare

Atmosfera nu mă cruță deloc

Am fost prea aproape de soare

Iar acum, am rămas fără Foc…

Am ars ca chibritul aprins în vânt

Rapid și neglijent,ca un cânt

Să mă refac nu văd nici un rost,

Ce rost să refac, ceea ce este Prost?

Am găsit soluții,și văd umbre noi

Umbre ce-mi dansează în ploi

Acum când e noapte și frig

Să iasă din capul meu le oblig…

Bariere false create de minte

Nu-mi pot permite de a trăi ca-nainte

Sunt sigur,am făcut-o special

Nu mă mai simt - Original…

Sunt copie,o copie vie a mea

Îmi face gândul, soarta și fața

Tot ea se trezește dimineața

Iar eu adevăratul, părăsit-am lumea…