Singur în fața haosului
Noroc Om Bun,
Cum îți parcurge carantina? Parșiv, nu? Sau doar la mine așa?
Astăzi vreau să-ți fur din timp cu niște filme, nu - nu despre Izolare și
vse dela, ci despre ÎNCĂ un inamic invizibil (pe lângă COVID-19, da treaba e
serioasă și te rog să nu neglijezi sfaturile specialiștilor! Spală-te pe mâini,
evită locurile aglomerate și etc. Nu îl crede pe Igorinicolaici că va trece ca
o ușoară răceală, nu-i tăt așa cum îi pare lui, mare mârșav).
Deci, vorbesc despre sănătatea mintală. Un element tare important în viața
fiecărui om, care ne permite să existăm pe această fărâmă de pământ în mijloc,
sau la capăt de univers și Societate.
Psihologii ne spun să avem grijă de sănătatea noastră mintală, eu însă vă
aduc la cunoștință ce se poate întâmpla cu kukușka voastră dacă o să îi
neglijați cântarea, prin filme cunoscute și nu prea de lume.
Lungă introducere, nu?
Să purcedem :)
1.A Beautiful Mind (2001)
Un biopic cu Russell Crowe drept protagonist, care ne relatează istoria lui
John Forbes Nash, un matematician excelent și deținătorul premiului nobel
pentru Economie. Poate că partea vizuală nu e atât de bogată precum jocul lui
Crowe, dar acest film merită macar ca o încercare de a înțelege geniul
adevărat.
Dacă considerați genii drept persoane cu toate gândurile aranjate frumușel
pe raft, vă amăgiți amarnic.
Mindblow și PlotTwist garantat.
2.The Aviator (2004)
Încă un film biografic, (Da, eu asta special ca să înțelegeți o simplă idee
- psihozele și dereglările nu-s o poveste inventată), despre cel mai bogat om
din SUA al anilor 60, Howard Hughes. Personificat prin Leonardo DiCaprio și
regizat de bătrânul Scorsese, Aviator ne demonstrează viteza dezvoltării
paranoii condimentată de niște tulburare compulsiv-obsesivă. Filmul va fi
interesant atât iubitorilor de istorii puternice, cât și iubitorilor de teorii
conspiraționale (masoni, BigBrother și restul narcomaniilor).
Se recomandă vizualizarea pe un ecran mare și în calitate bună, a sunetului
în deosebi, da, pentru a îl înțelege pe protagonist mai bine, nu-mi
mulțumiți.
3.One Flew over The Cuckoo's Nest (1975)
Într-o seară Ken Kesey, un romancier și mare narcomen american, privea
televizorul.
Oscilând între emisiuni, a dat de un film, a cărui sens îi părea cunoscut,
iar scenele familiare. Filmul era despre un grup de oameni cu probleme mintale
și chestii.
Da, ciuvakul din greșeală a dat de ecranizarea romanului său, dacă asta nu
e succes profesional, atunci ce e?
Deși Randle Patrick McMurphy, impersonat de către marele Jack Nicholson, nu
sufera de o boală mintală, și a ajuns la spitalul de psihiatrie doar ca să
eschiveze anii grei de pușcărie, restul personajelor din film aveau probleme cu
cireașa.
O aventură delicioasă pentru adevărații cineaști, cu scene imprevizibile și
foarte multă improvizare.
Filmul se privește greoi, însă jocul actorilor și scenele realiste te scapă
de marșul nemilos al timpului, finalul la fel este unul incredibil.
4.Shutter Island (2010)
Dacă vrei să te relaxezi după o zi *obositoare* de carantină, atunci acest
film nu este pentru tine și îl poți omite, asta doar dacă vrei ca Scorsese i-ar
să nu îți violeze un pic imaginația, crede-mă se merită.
Un thriller psihologic de calitate, iar cu DiCaprio în rol principal.
Se recomandă o vizionare foarte atentă și minuțioasă pentru o înțelegere
cât mai bună a întregii călătorii prin ruinile minții a șerifului Teddy
Daniels.
Partea vizuală este plăcut (sau nu, mai degrabă deloc) combinată cu un acompaniament
muzical care face unele scene practic imposibil de înțeles.
Da, aici regizorul nu îți dă mură în gură, deprinde-te.
5.Bronson (2008)
Și ce e asta? Da, asta e istorie reală! Iarăși.
Întregul film parcă e o farsă regizorală, iar joaca lui Tom Hardy e
genială!
Fără multe comentarii, se recomandă vizionarea pentru o relaxare (nu prea,
dar eu cred că adevăratul Bronson ar dori ca tu să primești plăcere de la
glorioasa sa viață, în închisoare).
p.s.Bronson în persoană și-a ras musteața ca aceasta să fie purtată de
către Hardy în film, fii ca Bronson, SCUIPĂ OPINIA PUBLICĂ ÎN FAȚĂ.
6.The House That Jack Built (2018)
O capodoperă adevărată și finalul perfect pentru o trilogie depresivă a lui
Trier[1].
Iarăși avem un protagonist cu o soartă complicată și un buchet colorat din
dereglări mintale.
Aici însă, regizorul nu se teme să le spună pe nume, ba mai mult, le
explică proveniența și detaliat descrie evoluția acestor.
Nu e un film de ceai și picene, sorry, noi aici discutăm despre chestii
serioase.
Trier are ca scop să te scoată din zona de confort, să-ți dea o palmă
existențială, să te facă să-ți dai întrebări de genul *Da care e scopul meu în
tot haosul ăsta?*, el e ciuvakul care intră în viața ta și îți sfâșie biletul
cu denumirea și adresa destinației finale, sfâtuind să îți creezi propriul
destin.
Filmul este foarte bogat în sensuri, mesaje ascunse și chestii care te fac
să te simți inconfortabil,
La final, te alegi cu un cap plin de întrebări, la care Lars se uită cu o
față de genul - Da, eu asta am făcut, pentru că pot și mi-e pohui.
și, spre final, conform tradiției - desertul!♥
7.Joker (2019)
Greu mi-a fost să iau ochiul de la ecran pe toată durata filmului.
O capodoperă adevărată, ce scoate la iveală personaje minuscule, de parcă
ai privi un film de-alui Eastwood, dar NU.
Aici e despre un ciuvak cu soartă foarte întortocheată.
Acțiunile sale, dialogurile și limbajul corpului - prelucrate cu excelență
de către Joaquin Phoenix, în duet cu imaginile sumbre a orașului Gotham, ne
prezintă un NOU - JOKER.
Care un pic diferă de cel al lui Ledger, pe ăla lui Leto nici nu-l pun că e
kâkat doschit.
Aici avem de a face cu un personaj bine lucrat, care prin ironia sorții
devine un fel de Idol în rândul celor uitați de ochii obosiți a societății.
Vizionați filme bune, stați acasă și aveți grijă de sănătatea
dumneavoastră, Krujka Mednaya!
[1]
Vrei
tu sau nu, dar eu consider că filmele lui Trier au o legătură practic
invizibilă între ele, ce ține de Jack, aici mă refer la Melancholia și
Nymphomaniac.
Dacă nu
le-ai văzut, ai grijă, posibil ai pierdut ceva tare important și interesant.
Comentarii
Trimiteți un comentariu