Fabricat în secolul greșit
Te salut cordial Om bun, sper
să lucrez asupra stilului meu și poate în curând m-oi dezvăța să dau întrebări
retorice, ar fi fain, nu?
Cunosc câteva filme după vizionarea
căror rămâneam cu un gând nelămurit, de parcă m-aș scula de la masă prea
devreme și nu aș fi sătul.
Reprivind
acele capodopere mi-am dat seama, că gândul NEterminat e special introdus de
către regizor și scenarist, ca mai apoi eu - cu o cireașă în loc de cap, să
termin acest gând - care ar fi idea filmului.
Deci,
consider următoarele filme, efectuate cu gândul și speranța la generațiile care
urmează :
(de
data asta nu-i top, deci mă strădui fără spoilere (:)
1. The Truman Show (1998)
Un film la pătrat plin de emoții și dramă, se privește ușor
fără multe pauze, despre protagonist pot spune un lucru bun - Jim Carrey a
făcut tot posibilul să prezinte un Normies, de data aceasta fără precoale.
Kinoul acesta poate ușor intra la o seară obosită de joi,
dar și la o vizualizare serioasă.
Morala?
Morala filmului - Nu vă fie frică să ieșiți din (horoșo)
limitele și normele societății, nici nu știți cum cineva e cu ochiul pe voi.
2. Blade Runner (1982)
O ecranizare cu remix sub un mix de sare, MDMA și synthwave
al lui Philip K. Dick (da, ce noroc că numele proprii nu se traduc).
Harrison Ford, Sean Young și răposatul Rutger Hauer ♥ ,
te vor conduce într-un cyberpunk pe care îl merităm cu toții.
A se privi cu intenții serioase, consiliere filosofică sau
detașare de realitate, ploaia după geam ar fi un avantaj, un fum tot.
Morala - Un fel de YOLO[1], doar că în stilul lui
Nietzsche[2].
3. The Lobster (2015)
Lobster este un film tare estetic, fapt ce îl face pe plac celor care consumă cantități enorme de artă, dar totodată te scoate din zona de confort și îți masează creierii.Cică apare pe scena filmului mare un oarecare grec Gheorge alu` Lanthimos Yorgos(neam cu alde Iorga, zău), și printr-un debut cinematografic[3] care pur și simplu te bagă adânc în canapea și tu pur și simplu nu înțelegi ce se întâmplă pe ecran, la tine în casă, în capul tău, și în genere cine sunt oamenii care te înconjoară.
Recomand filmul ca un experiment pentru tine însuți, nu
recomanda tuturor acest film, не оценят.
Morala - Finalul pe care îl încununează opera atinge un subiect tare sensibil. În goana după tendințe și schimbări, am uitat ce înseamnă și cum e asta - Să iubim.
4. Un film minunat cu Joaquin Phoenix,
doar că nu Joker :)
The Master (2012)
O simbioză, sau mai bine de spus O parazitare perfectă între
actori, The Master îți deschide ochii la chestiile pe care le pot face oamenii
într-o stare de stres continuu.
Recomand iubitorilor de ezoterism, creștini și adepții
fanatici, o, salut Hoffer[4].
Morala - Vorba aia lu` bunelu - Păzăști-mă Doamni de
prieteni.
5. Cloud Atlas (2012, încă un film din
același an, da asta tăt după apocalipsa aia)
La fel fiind o ecranizare a unui roman omonim, Cloud Atlas
nu se lasă clar înțeles chiar dacă îl privești a patra oară, la rînd, după 3
țigări la balcon cu privirea petrecând pietonii grăbiți să urce în mușuroiul
ăla pe roți care gîfâind se strecoară printre mașinile parcate iregulamentar.
V-a plăcut?
Ap fix așa va trece și acest film, și apoi se termină și tu stai cu
o pustietate în cap (ca de obicei, nu?) și vrei să-ți aduci aminte ce ai făcut
ultimele două ore.
Morala - Ce ar fi dacă ți-aș spune că Universul e infinit,
și că există mii de versiuni ai Pământului nostru, și mii de alți ca tine. Să
ne imaginăm atunci că într-o altă lume oarecare, Tu ești un simplu Om care
hrănește o vacă cu lapte.
De ce? Pentru că acolo așa se cuvine.
De ce? Pentru că acolo așa se cuvine.
Pân aiși.
[1] YOLO - You Only Live Once
[2] ASTA E SPOILER, cine citește și știe ce face,
da tu amu când asta citești, ap eu preîntâmpin că urmează un spoiler - Presupun
că eroul lui Hauer (Roy) când moare sub ploaie spune "Time to die",
are oare ceva în comun cu Zarathustra lui Nietzsche? "Die at the right
time: so teacheth Zarathustra.”.
[3] E un debut ca regizor de filme în limba
engleză al lui Giorgos Lanthimos
[4] Eric Hoffer a fost un filosof american de
prin secolul XX, al cărui lucrări au la bază critica socială, și tot dvijul pe
care îl fac oamenii, când nu au ce face.
Comentarii
Trimiteți un comentariu