Scrisoare la infinitiv.

Mă urăști atât cât mă iubești?

Sau poate trecutul tînjești…

Acum, rămas fără vești

Doar de departe, tu, mă privești

Lumea întreagă, anonim, o uimești

Soarta noastră deloc n-o grăbești

Mie cam rar deja îmi vorbești

Lucruri simple, plăcute,deosebești

Dileme, vise ușor le zdrobești

Speranța spre mâine o slăbești

O simplă-ntrebare: Mă mai iubești?

Viitorul cu speranțe, împodobești?

Pe mine în taină mă urmărești?

Sau doar sarcastic, ACUM,

MESAJULUI ĂSTU-I TU ÎI

zâmbești...